Știința și Neuroștiința educației

 

Educaţia Mind & Brain – Neuroștiința educației

MBE = Mind & Brain Education = educația minții și a creierului este un domeniu relativ nou, care folosește studiile și rezultatele mai multor discipline: neuroștiința cognitivă, neuroștiința dezvoltării cognitive, psihologia educațională, tehnologia educațională, teoria educației și alte discipline conexe care investighează interacțiunea dintre procesele biologice și educație. În MBE Science: The New Brain-Based Education, Tracey Tokuhama-Espinosa enunță cele cinci concepte ale științei MBE: 1. Creierele umane sunt unice, la fel ca fețele sau ca amprentele. Deși structura de bază este aceeași, deși organizarea cerebrală respectă anumite tipare la toate ființele umane, iar învățarea are loc prin implicarea anumitor regiuni, aceleași la toți oamenii, nu există două creiere la fel. Până și gemenii identici, la ieșirea din uter au creiere diferite unul de celălalt, datorită diferențelor minore dintre experiențele fiecăruia…

11 lucruri pe care aș vrea să le știe orice părinte

Acest articol este o adaptare a textului publicat de doctorul Stephen Cowan, care ne-a permis să-l preluăm din următoarea sursă: http://www.mindbodygreen.com/0-10250/11-things-i-wish-every-parent-knew.html Stephen Cowan, doctor, asociat al Academiei Americane de Pediatrie, este specialist în pediatrie, cu 25 de ani de experiență clinică. Deține și o specializare în puericultura și este acreditat în acupunctura la New York. Este membru al Comitetului AAP pentru copiii cu dizabilități și membru al Academiei Americane de Acupunctură Medicală. Este fondatorul Centrului Westchester pentru familii holistice, în cadrul căruia face evaluări holistice și prescrie tratamente pentru copii. De asemenea, consultă pacienți la Shen Center în NYC. A susținut prelegeri internaționale privind tratamentele alternative ale problemelor de sănătate ale copiilor. Este autorul cărții „Copilul foc, copilul apă” și coautor al mai multor cărți privind abordarea holistică a creșterii…

O istorie a teoriilor despre creier (01)

În 1664, Thomas Willis a formulat termenul de neurologie în Cerebri anatome, o carte total diferită de ceea se scrisese până atunci despre subiect. Interesant este că planșele – unele dintre cele mai complete versiuni ale creierului uman – au fost desenate de Christopher Wren, arhitectul care a proiectat catedrala Sf. Paul din Londra. În secolul al XVIII-lea se credea că fiecare capacitate sau talent are alocate anumite zone ale creierului – că limbajul, de exemplu, este coordonat dintr-o anumită arie, situată în emisfera stângă. Conform acestei teorii, cunoscută sub denumirea de localizaționsim, dacă o anumită zonă cerebrală este afectată, atunci funcția pe care acea zonă o coordonează nu se mai poate îndeplini. Astăzi știm că această concluzie este falsă, dar în secolul al XIX-lea trasarea hărții funcțiilor cerebrale a…

O istorie a teoriilor despre creier (02)

Jean Piaget, psiholog și filosof, a avut o contribuție uriașă la conceptualizarea științei predării și învățării valabile și astăzi. A identificat patru stadii ale dezvoltării cognitive a căror achiziție este diferită de la elev la elev și care cuprind, la rândul lor, mai multe substadii: Stadiul senzorio-motor, cu șase substadii: reflexe simple; obiceiuri și reacții circulare primare; reacții circulare secundare; coordonări ale reacțiilor circulare secundare; reacții circulare terțiare, noutate și curiozitate; internalizare de scheme. Fiecare dintre aceste subetape poate fi corelată, în prezent, cu anumite schimbări ale sistemului nervos și, mai ales, ale dezvoltării cerebrale. Stadiul preoperațional, cu două substadii: apariția funcției simbolice (între vârstele de 2 și 4 ani) și gândirea intuitivă (între vârstele de 4 și 7 ani), mult prea complexe pentru a putea fi corelate cu rezultatele…

O istorie a teoriilor despre creier (03)

O contribuție fundamentală a avut Lev Vâgotski (1896 – 1934), ale cărui idei despre dezvoltarea cognitivă și despre conceptele învățării au contribuit decisiv la creionarea pedagogiei moderne, precum și a teoriilor dezvoltării copilului. Două dintre teoriile lui Vâgotski, încă în polemică, sunt medierea și internalizarea culturală și vocea interioară a fiecărui individ (1934). Medierea culturală abordează rolul valorilor universale în învățarea umană versus conceptul conform căruia învățarea este filtrată prin cultura fiecăruia. Conceptul de voce interioară încearcă să răspundă la întrebarea dacă folosim sau nu cuvinte pentru a gândi. Vâgotski a formulat, între 1924 și1934, ceea ce unii autori consideră ca fiind cea mai valoroasă alternativă la teoria lui Piaget. Ideile sale – publicate numai după moartea lui Stalin, în Uniunea Sovietică și, mai târziu în lumea întreagă – au…

O istorie a teoriilor despre creier (04)

Cercetările lui Mark Rosenzweig au deschis un nou front de discuții referitoare la baza neurobiologică a comportamentului și la influența mediului – pe baza experimentelor desfășurate de Rosenzweig în 1958, Marian Diamond a examinat diferențele dintre creierele de șobolan crescuți în medii diferite din punct de vedere al solicitării cerebrale. A constatat că numărul dendritelor și cel al sinapselor este mult mai mare în cazul animalelor crescute în medii solicitante comparativ cu cele crescute în medii care le solicitau puțin sau deloc. Ulterior, s-a dovedit că mediile considerate solicitante pentru șobolani, construite artificial, în laborator, erau, de fapt, copii ale celor naturale (de exemplu, rețelele de canalizare) și că dezvoltarea cerebrală este favorizată mai degrabă de mediile normale decât de cele îmbogățite în stimuli. Această concluzie nu a pus capăt,…

O istorie a teoriilor despre creier (05)

Blakemore și Frith, cercetători la Centrul pentru Neuroștiință Educațională din Londra, descriu neurofiziologia dezvoltării creierului uman și teoriile conexe din neuroștiința educației pe care le-a generat. Unul dintre aspectele care susțin legătura dintre educație și neuroștiințe este capacitatea creierului de a învăța – cu ajutorul științelor ce studiază neuronii, putem înțelege mai bine etapele dezvoltării cerebrale și modul în care schimbările ce survin în cursul acestei dezvoltări se leagă de procesele învățării. Majoritatea neuronilor sunt formați înainte de naștere, în timpul primului trimestru de sarcină (primele trei luni), creierul unui copil nou-născut având aproximativ același număr de neuroni cu al unui adult. Inițial, numărul neuronilor este mult mai mare decât ar fi nevoie pentru îndeplinirea funcțiilor vieții, doar cei care stabilesc conexiuni cu alți neuroni rămânând viabili. În primul an…

O istorie a teoriilor despre creier (06)

Există și critici la adresa relației dintre neuroștiințe și educație – în 1997, John Bruer publica un articol în care susține că rezultatele cercetărilor din neuroștiințe sunt, încă, insuficiente pentru a face o legătură clară între structura și funcțiile cerebrale și educație. Argumentele pe care le combate sunt: Copilăria timpurie este caracterizată de creșterea rapidă a numărului sinapselor (proces numit sinaptogeneză), după care urmează o perioadă de „selecție”. Există așa-numitele perioade critice dependente de experiență în timpul cărora creierul în dezvoltare este pregătit pentru a dezvolta anumite capacități senzoriale și motorii. Un mediu bogat în stimuli determină creșterea sinaptogenezei, dovadă fiind capacitatea uriașă de învățare din copilăria timpurie, atunci când creșterea numărului de sinapse este maximă, la fel ca și activitatea cerebrală. Cunoștințele despre dezvoltarea timpurie a creierului, furnizate de…

O istorie a teoriilor despre creier (07)

Un studiu recent asupra neuroștiințelor educației realizat de Varma, McCandliss și Schwartz descrie opt idei, patru de natură științifică și patru de natură practică, ce ar reprezenta diverse probleme care ar putea fi transformate, însă, în surse de inspirație: Metodele: în neuroștiințe, metodele creează medii artificiale, astfel că nu oferă informații utile referitoare la contextul în care se desfășoară ora în clasă. Unii se tem că dacă neuroștiințele ar interveni prea mult în practica educațională, variabilele contextuale și-ar pierde din importanță iar soluțiile la problemele educaționale vor deveni mai degrabă de ordin biologic decât pedagogic. Varma & al. susțin, însă, că noile paradigme experimentale permit investigarea contextului, cum este cazul activării cerebrale în urma unor proceduri de învățare diferite, și că neuroimagistica permite examinarea schimbărilor strategice/mecanice din cursul dezvoltării care…

The Next frontier – Neuroscience of Education

Adriana BRAESCU Abstract The recent advances in neuroscience and the educational research may work together – a neuroscientific perspective adds a new dimension to the study of learning, and educational knowledge could direct the neuroscience research towards relevant areas. Researchers and educators may work together to identify educationally-relevant research goals and discuss potential implications of research results. Educational neuroscience is necessary for defining a real science of learning. This could be entitled the “neuroscience of education”, based on some of the current issues associated with bioinformatics or neuroinformatics and fMR imaging. The neuroimaging methods could be a valuable tool in the process of understanding the cortical processes that undergo learning. Keywords: Neurosciences, neuroimaging, education, learning Click to download the full text in pdf Source: http://postmodernopenings.com/archives/1706

Despre Educație, așa cum ar trebui ea să fie...

Cu ceva timp în urmă, visam să lucrez pentru studiourile Lucas Arts, promotorul filmelor SF care au descătuşat imaginaţia umană pe întreaga planetă. Mă gândeam că pregătirea mea de biolog cu master în neurobiologie, experienţa relevantă dintr-un laborator al unei universităţi britanice şi aşa-numitele „computer skills” pe care le dobândisem ca autodidact ar fi fost suficiente pentru a mă lansa într-o carieră de animator şi / sau developer de software pentru realizarea de simulări / modelări pentru procesele care se desfăşoară la nivel celular / molecular în orice fiinţă. Studiourile sus-menţionate au permanent un loc pentru cei care doresc să lucreze în domeniu. Și atunci am avut marea surpriză de a constata că cerinţele pentru un astfel de post erau foarte departe de ceea ce aveam eu de oferit: un…

DigiMathArt – connecting Math and Art through Programming

A method of creating new neural networks Roxana Drăgănoiu, Adriana Brăescu Re-Design Association, Romania Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. Abstract Learning should be a natural, pure and joyful experience – even in schools, if we take into account that the old English scōl, scolu, came via Latin from the Greek skholē, which means leisure, philosophy, lecture place (according to the Oxford Dictionaries). Many people think that Math, or Programming, or Art are tough jobs, that require special talent or dedication. They are taught, in schools or otherwise, that they use only some specific types of intelligences, and the others are simply switched off – which is not true, as neurosciences try to prove for some time, since neuroimaging took its turn in the investigation methods of the brain function. Here comes the DigiMathArt,…